ProAlpin.ro Blog

6 Sfaturi despre cum sa te feresti de animale pe traseele de munte

6 Sfaturi despre cum sa te feresti de animale pe traseele de munte

Tot mai multe persoane se arata interesate de traseele de munte. In general, urmaresc sa-si petreaca timpul in contact cu natura necontaminata, departe de aglomeratia oraselor si de structurile turistice moderne.

Sa fie de vina problema poluarii care intereseaza in special marile centre urbane? Sa fie dorinta de a experimenta lucruri noi? Sa fie gustul pentru aventura si adrenalina?

Poate ca nici nu conteaza adevaratul motiv, ci doar ca acest impuls exista. Insa fiecare drumetie trebuie facuta in conditii de siguranta si confort.

Sa pornesti intr-o expeditie in mijlocul salbaticiei fara sa te echipezi corespunzator si fara sa-ti iei anumite masuri de precautie reprezinta o idee nu tocmai inteleapta. Ba mai mult, te vei expune unor pericole inutile.

Si nu vorbim neaparat despre riscuri de avalansa, despre degeraturi sau despre alte pericole specifice sezonului rece. Traseele de munte, fie ele chiar de la noi din tara, nu exclud posibilitatea intalnirilor extrem de palpitante.

Practic, oriunde poti face cunostinta cu animalele salbatice mai putin ”prietenoase” decat cele de la zoo. Sau, in cazurile cele mai fericite, poti descoperi urmele care atesta trecerea lor recenta prin anumite zone.

Dar stim ca obiectivul tau nu este sa dai nas in nas cu Mos Martin ori sa atragi in cort o intreaga armata de insecte. Iata de ce am pregatit o lista cu cateva sfaturi, de ajutor sa te protejezi de asemenea evenimente putin spus neplacute:

1. Invata sa ”traduci” urmele animalelor salbatice!

Adeseori, parcurgand potecile montane, nu-ti dai seama ca linistea aparenta ascunde un intreg ecosistem, alcatuit nu doar din plante sau animale inofensive. Indiferent incotro te indrepti, vei intelege ca nu esti doar tu.

Ajunge sa descoperi o crenguta retezata sau un smoc de iarba ”calcat”, un mic orificiu in pamant sau o coaja de aluna. Realitatea este ca toate necuvantatoarele lasa diverse semne care le dovedesc prezenta mai mult sau mai putin recenta.

Aceste urme pot fi amprentele picioarelor pe suprafata solului. Iar ca sa te feresti de speciile periculoase cu care risti sa te interesctezi pe traseele de munte, devine util sa le cunosti.

Multe sunt foarte similare intre ele, iar persoanele mai putin experte intampina dificultati sa le deosebeasca. Spre exemplu, amprentele canidelor si felidelor se aseamana datorita urmelor lasate de cele 4 degete si uneori de unghii.

Insa cu putin antrenament, oricine poate sesiza detaliile esentiale:

Cainele

Urmele se aseamana cu ale lupilor si vulpilor, insa sunt mai late si rotunjite. Cel mai usor este sa le deosebesti dupa secventa lasata pe sol.

Cainele fiind distras, isi schimba centrul atentiei la fiecare 3-4 pasi. Practic, urmele descriu un fel de linie serpuita sau de zig-zag.

Lupul

”Probele” inscrise pe sol se pot confunda cu amprenetele raselor canine de talie mare. Pentru un adult, au o latime de cel putin 8 cm si o lungime de peste 10 cm.

Insa cu un comportament diferit de al cainilor, insiruirea pasilor este liniara si decisa, fara deviatii. Si pot sa apara mai multe seturi de urme, lupul deplasandu-se impreuna cu haita.

Vulpea

Amprenta vulpilor (familia Canidae) este similara cu a cainilor de mici dimensiuni, cu deosebirea ca apar mai alungite si inguste.

In plus, apar bine evidentiate pernitele talpilor, in timp ce urmele lasate pe partie descriu o linie dreapta.

Mistretul

Urmele mistretului ofera cateva indicii usor de identificat datorita copitelor si pintenilor care descriu forma de semiluna.

Un alt detaliu important consta in distanta dintre pinteni, care depaseste latimea copitelor. Unind cu o linie imaginara extremitatile, urma se incadreaza intr-un trapez.

Cerbul

Exemplarele adulte lasa urme ce se pot confunda cu amprentele mistretilor. Insa analizand unele indicii, vei sesiza absenta pintenilor.

Practic, urma are forma unui oval usor largit, iar insiruirea urmelor pe suprafata solului are o frecventa mai rara. Pasii sunt mai mari decat ai mistretului.

Ursul

Semnele lasate de urs pe terenul moale sau pe zapada sunt destul de simplu de identificat, prin evidentierea tuturor celor 5 degete.

O alta particularitate se refera la dimensiune. Labele posterioare lasa urme mai alungite, comparabile cu cele lasate de om. Pot avea o latime de 8-16 cm, iar lungimea ajunge pana la 30 cm.

In schimb, la membrele anterioare, amprenta este mai lata, uneori ajungand pana la 17 cm, dar mult mai scurta (circa 12 cm).

2. Aduna cu mare grija reziduurile alimentare!

Un alt lucru de facut atat pe traseele de munte, cat si intr-un camping are legatura cu mancarea. Conteaza mai putin daca ai provizii semipreparate, liofilizate, in stare cruda, etc. Important este in ce conditii le depozitezi si mai ales unde arunci resturile.

Ca reguli generale, alimentele trebuie pastrate in recipiente sigilate. Sistemul de inchidere ermetica nu permite eliberarea mirosurilor si impiedica scurgerea lichidelor.

Totodata, reziduurile si toate deseurile se vor depozita in saci menajeri bine legati. Astfel, mirosurile nu mai devin un stimulent pentru animale pradatoare sau insecte.

3. Nu abandona obiecte pe traseele de munte!

Din pacate, multe dintre actiunile umanilor ”atrag” ca un magnet animalele. Iar in momentul in care-ti dam acest sfat, nu o facem din dorinta de a ne dovedi instictele ecologiste, ci in primul rand pentru siguranta ta.

Un alt foarte bun exemplu consta in ”abandonarea” obiectelor vestimentare sau a unor echipamente deteriorate in imediata apropiere a zonelor de campare sau de-a lungul traseelor.

In astfel de imprejurari, animalele salbatice reactioneaza. Si este normal sa nu treaca nepasatoare peste ”contaminarea” habitatului de catre alte specii. Chiar daca nu-si exprima in mod voit nemultumirea, consecintele iti pot da de gandit.

Vietuitoarele ce populeaza padurile, crestele montane, vaile si poienitele sunt foarte ”sensibile” la mirosul uman. Prin urmare, vor reactiona ca atare, incercand sa depisteze si sa inlature ”intrusii”.

4. Nu te apropia de puii speciilor salbatice!

Puii tuturor vietuitoarelor apar deosebit de dragalasi si de inofensivi. Insa aspectul delicat si comportamentul docil nu trebuie sa se transforme in motive sa te apropii de exemplarele tinere.

Daca zaresti pe traseele montane pui de urs neinsotiti de un mamifer adult, nu inseamna ca sunt abandonati. Mai mult ca sigur, mama lor se afla in imediata apropiere, fiind doar in cautare de hrana.

In regnul animal, unele femele, mai ales cele cu pui, au o atitudine chiar mai feroce decat ”partenerii” lor. Iar gestul tau de admiratie fata de micutul patruped poate fi interpretat gresit, ceea ce va atrage dupa sine un posibil atac.

5. Pastreaza o distanta de siguranta!

Dupa cum ai vazut, nu reprezinta deloc o idee inteleapta sa te apropii intentionat de puii animalelor. Lucrurile raman valabile in tot ce inseamna distanta de siguranta fata de fauna salbatica.

De cativa ani incoace, selfie-urile au devenit foarte populare. Si pe oricine poate tenta sa-si doreasca o fotografie exclusiva, unde in fundal sa apara un cerb sau o alta vietate intalnita doar la zoo.

Insa cea mai buna modalitate sa observi o specie este sa te camuflezi in peisaj. Si trebuie sa pari la fel de inofensiv si de putin deranjant ca o musca ramasa inerta pe tavan. Pentru ca invadand spatiul altei specii, te poti astepta ca aceasta sa-si modifice comportamentul.

Ca regula general valabila, este indicat ca distanta minima pana la orice vietate sa nu fie sub 100 de metri. Iar cine-si doreste un cadru exclusiv cu un patruped, nu are decat sa foloseasca un teleobiectiv mai performant.

6. Lasa animalele sa se apropie de tine!

Daca tot am adus in discutie argumentul fotografii… Afla ca cea mai inteligenta strategie de a le imortaliza pe pelicula este sa lasi animalele sa vina la tine… singure… Trebuie sa te perceapa ca si cum ai face parte din panorama.

Imediat ce exemplarul ”vizat” va intelege ca nu reprezinti un pericol, va face pasi inspre tine. Se va apropia in mod spontan. Este posibil s-o faca din pura curiozitate, pentru a interactiona.

Insa daca ai de-a face cu un pradator, cel mai bun sfat este sa treci peste aceasta optiune. Chiar daca la prima vedere, nu pare rau intentionat, planurile sale pot suferi modificari radicale.

O alta parte a ”procesului” care-ti permite sa fii in siguranta pe traseele de munte consta in evitarea unor gesturi. Spre exemplu, incearca sa nu privesti animalele in ochi. Acestea se pot simti sfidate de atitudinea indrazneata si, prin urmare, motivate sa atace.

Aceasta recomandare din urma ramane valabila si in cazul unor patrupede familiarizate deja cu omul, cum este cainele. Privit de un strain, isi poate simti subminata suprematia, fiind tentat sa restabileasca ierarhia.

Concluzie

Pentru ca este mai greu sa ne facem intelese intentiile de catre speciile salbatice (pradatoare sau nu), este indicat sa fim noi cei care incearca sa le inteleaga.

Orice specie, oricat de mica, poate avea un comportament imprevizibil, independent de comportamentul uman. Iata de ce, prin gesturile si obiceiurile noastre, este bine sa ne straduim sa nu le ”invadam” teritoriul si sa nu le sugeram acest lucru.

Insa daca in mod inevitabil o facem, trebuie sa producem un minim ”deranj” in urma noastra, indiferent care sunt traseele de munte vizate.

Foto: www.backpacker.com

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

2 comentariiLasa un comentariu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend