ProAlpin.ro Blog

De la Tamina, peste varful Piatra Mare, la Bunloc

Traseu:
Timisul de Sus – Cascada Tamina – Stana de sub Piatra Scrisa – marcaj trasee_turistice_marcaj_banda_albastra
Stana de sub Piatra Scrisa – Varful Piatra Mare – marcaj trasee_turistice_marcaj_cruce_rosie si trasee_turistice_marcaj_banda_rosie
Varful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare – marcaj trasee_turistice_marcaj_banda_rosie
Cabana Piatra Mare – Pestera de Gheata – Culmea Arsa – Bunloc – marcaj trasee_turistice_marcaj_banda_albastra
Bunloc – DN 1 – marcaj trasee_turistice_marcaj_triunghi_rosu
Timp: 11 ore
Lungime traseu: 19 km

Hmmm… prognoza pentru duminica nu arata deloc bine, buzunarul e aproape gol inainte de salariu… asta e, stam la cabana plapumioara cu parere de rau si frustrari adanci pentru energia furata de vremea urata care ma opreste sa-mi fac damblaua de weekend 🙁 Totusi, vineri imi arunc un ochi neincrezator pe site-ul meu preferat de vreme,   viewweather.com, alegand muntii Piatra Mare, datorita traseelor usor accesibile d.p.d.v. financiar 😀 Si… surprizaaaaa! Prognoza imi arata ceva nori la inceput de zi si apoi soareeeeeeee… iuhuuuuu!!!! 🙂 🙂 🙂

banner warmpeace

Cercetez harta si aleg traseul din Timisul de Sus spre cascada Tamina deoarece nu-l stiam si imi doream de mult sa ajung aici. Buuuun, mai departe conectez traseul cu varful Piatra Mare si apoi cu Pestera de Gheata, alt traseu nou pentru mine. Imi anunt gasca vesela si doar 3 dintre ei raspund afirmativ provocarii mele: Marius, Cristina si Leo. Ce-i drept, 19 km de mers pe jos, si mai ales pe munte nu e pentru oricine, plus ca s-ar putea sa ne prinda noaptea prin padure, ceea ce nu e agreat de majoritatea, inclusiv eu 😛

Okidoki, la drum!

Duminica dimineata am plecat cu microbuzul de Codreanu, de ora 08:00, spre Timisul de Sus, cursa pleaca de la autogara 1, de langa gara. Deoarece stiam ca statia din Timisul de Sus este la un kilometru de intrarea in traseu, pentru a nu merge pe jos pe DN, l-am rugat frumos pe domnul sofer sa ne lase cat mai aproape, ceea ce a si facut. La 08:25 intram pe drumul forestier Tamina.

De la Tamina-Piatra Mare-Bunloc

Cascada Tamina

Drumul se intersecteaza si cu poteca ce urca prin padure. Noi am facut slalom, cand pe drum, cand pe poteca unde urcai mai abrupt, dar rupeam din monotonie. Cred ca il vom incerca si cu bicicleta la vara, cu putin hei-rup si posibilitati de coborare in Azuga, Sacele sau Predeal. Intr-o ora si un sfert am ajuns la cascada Tamina. Poteca abrupta si cu gheata ne-a dat un pic emotii dar am ajuns bine cu totii, jos. Stancile, ca niste turnuri de veghe se inaltau semet, lasand sa treaca printre ele, cu ropot, apa Valea Pietrei Mici.

Canionul este amenajat cu scari si se poate traversa, iesind de unde am plecat. Mie mi s-a parut mai ingust decat cel de la 7 Scari si parca iti ia un pic rasuflarea daca esti claustrofob, noroc ca nu este lung 😛

De la cascada am continuat pe poteca, am traversat apa ce curge spre canion si am urcat spre stanga, printre copaci, iesind din nou la drum. Adi a hotarat sa mergem pe drum si bine a facut, uitandu-ne in spate, o alta fata a Postavarului ni s-a aratat. Impresionant! Mi s-a parut de nerecunoscut aceasta latura a Postavarului cu Valea Cheii si se distingeau si Cheile Rasnoavei. Ce inseamna sa vezi acelasi lucru dar din alt punct de vedere decat cel cu care erai obisnuit, aproape nu-l recunosti :)))))

De la Tamina-Piatra Mare-Bunloc 7

Si gata si cu drumul nostru! Nu, nu traseul ci forestierul s-a terminat din dreptul cabanei Tamina, care nu este deschisa turistilor. Desigur eram tentati sa continuam pe forestier decat sa urcam panta abrupta din fata noastra 😀

De la Tamina-Piatra Mare-Bunloc 8

Varful Piatra Mare

Urcarea nu a fost chiar asa chinuitoare atata timp cat ne opream sa ne tragem sufletul si nu ne mai saturam sa privim panorama din ce in ce mai vasta a vailor si muntilor Postavarul, Iezer, Piatra Craiului si Bucegi. La adapostul brazilor inalti nu era zapada si calcam fara frica alunecarii iar cand brazii inalti si drepti au fost inlocuiti cu brazi mici si stufosi, si poteca noastra s-a domolit intrand pe curba de nivel. In curand am iesit intr-o poiana mare unde, cu cat urcam mai sus, cu atat panorama se deschidea mai larg. Si cum sa facem noi traseul asta in 3 ore, cat scria pe indicator, cand noi ne opream des si faceam poze si nu ne mai saturam de amplitudinea peisajului? 😀

De la stana de sub Piatra Scrisa, marcajul nostru a fost cruce rosie si ne-a condus pe o coama alba pana la indicatorul de varful Piatra Mare, de unde iar s-a schimbat marcajul, in banda rosie. Odata cu noi a ajuns si soarele pe varf, pana atunci, norii parca duceau o lupta, castigata pana la urma de soare, inseninad si sufletul meu.

De la Tamina-Piatra Mare-Bunloc 14

Nu ma mai saturam sa savurez maretia peisajului ce se asternea la picioarele mele, faceam poze in toate directiile in speranta de a captura, nu numai imaginile, ci si sentimentele de bucurie si senzational pe care le simteam.

„Revino-ti femeie!” :)))) Vorba unui partener de calatorii, care mi-a zis asa, cand am strigat, de pe varful Moldoveanu: „sunt regina lumii!”. Mai aveam de explorat traseul de la cabana Piatra Mare spre Pestera de Gheata, o alta noutate pentru mine si sotul meu, nu luasem nici pauza de masa si ne asteptau ceva kilometrii de parcurs pana in Darste, vreo 12 😀

 Pestera de Gheata

La cabana nu am intrat, am mancat fiecare ce avea in rucsac pe stanca scaldata in soare, din fata cabanei. Cu burtile captusite bine, ne-am continuat traseul prin dreptul stancii si am iesit in poteca marcata cu banda rosie si banda albastra. Marcajul rosu este cel ce coboara pe Drumul Familiar. Din Poiana Baciului am urmat banda albastra ce ne-a condus pe langa stanci si apoi printr-o padure intunecata, cu poteca de gheata, la Pestera de Gheata. Pestera s-a dovedit a fi o dezamagire, o crapatura ingusta in stanca, prin care de abia incapea un om.

Leo, ne povestea, cand era adolescent a coborat cu franghia in pestera, sustinut de un prieten, si a vazut peretii acoperiti cu gheata, si asta era in timpul verii.

De la pestera am mai mers un pic pe curba de nivel ca mai apoi, spre surprinderea mea, sa incepem sa urcam. Eu aveam impresia ca vom tot cobori, dar se pare ca socoteala mea nu s-a potrivit cu cea a muntelui :))))

Bine ca nu a fost mult de urcat si am inceput sa coboram usor de pe Culmea Arsa. Apusul isi incepuse spectacolul, vantul se mai repedea printre copaci din cand in cand iar noi faceam sarituri de busteni, da, ati citit bine, brazi inalti si destul de rotofei erau cazuti la datorie fix pe poteca noastra. Mai pe deasupra lor, mai pe dedesubt sau pe ocolite si cautare iar de poteca, s-a lasat si intunericul ceea ce nu m-a speriat.

Nu stiu de ce, dar atunci cand sunt in grup imi piere frica si de animale si de intuneric, poate pentru ca ma simt un pic responsabila pentru grup si asta imi da putere, poate pentru ca suntem galagiosi si stiu ca animalele nu au curiozitatea sa faca cunostinta cu noi, oricare ar fi motivul, e mai bine sa fii cu cineva pe munte in astfel de situatii, fie ca sunteti doi sau trei sau mai multi.

banner_bergans_animat

Coborand spre Poiana Bunloc se auzeau caini latrand, nu mi-am facut griji, zic: sunt legati! Ajungem in zona cabanei Bunloc si observ ca e un gard in jurul cabanei si doi caini mari latrau de mama focului, unul s-a retras vazand ca intram dar ciobanescul mioritic se dadea fioros la picioarele noastre. Nooo, cu toata gasca mea mi s-a facut o frica cand l-am vazut pe cel mai bun prieten al omului cum isi etaleaza coltii, maraie si se arunca spre noi :)))) Dar am tinut grupul compact si am mers cu spatele, pastrand contactul vizual cu cainele care pana la urma nu facea altceva decat sa-si apere casa de intrusi. Doamna de la cabana iesise sa vada de ce latra cainii si cand i-am zis sa-i cheme, a zis ca nu are nicio putere asupra lor, ca nu o asculta. Cum am iesit pe portita imediat s-a calmat si mioriticul fioros.

Fiuuu, am scapat cu bine! Ce ironie ar fi fost sa scapam neatinsi de animalele salbatice din padure si sa fim muscati de cainii de la cabana… hm!

Si parca nu ar fi fost de ajuns ca a fost lung traseul si obositor si am fost speriati de cainii de la cabana, ca pe coborarea spre Darste ne-am innoroiat bine bocancii. Asta a fost bonus de la zapada topita zilele trecute. 😀 Si cum nu puteam merge cu ataaaaata noroi dupa noi sa bem ceva, asa, ca de final de tura reusita, ne-am oprit la canalul Timis sa ne spalam bocancii.

A fost o zi reusita, chiar daca traseul a fost cam lung si ne-a prins noaptea prin padure, a meritat pentru peisajele minunate care mi-au hranit sufletul, intr-atat incat nu mi-a mai pasat de febra musculara de a doua zi :))))

Asa ca iesiti si bucurati-va de natura! 🙂

De la Tamina-Piatra Mare-Bunloc 19

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Sunt un om fericit caruia i s-a deschis usa catre munte si natura odata cu implinirea varstei de 30 de ani. Se zice ca femeia are criza varstei de 30 de ani. Ei bine, eu am avut-o! Si bine am facut ca am avut-o!

La 30 de ani mi-am facut cadou o bicicleta. De atunci nu mai concep o saptamana fara o evadare in natura,fie prin ture cu bicicleta,de cand se topeste zapada, primavara si pana se asterne din nou.

De 4 ani de cand ma dau cu bita,am facut 3 ture a cate 2 saptamani fiecare, in care mi-am cunoscut tara. Nu mai zic de potentialul turistic fantastic pe care il are Brasovul, pentru un cicloturist si muntoman, asa cum ma consider si eu.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend