ProAlpin.ro Blog

Din Bran spre varful Omu

Din Bran spre varful Omu

Din Bran spre varful Omu la picior

Traseu:

Prima zi:
Bran – Partia Bran-Zanoaga – Clincea – Saua Tiganesti – Turnurile Tiganesti – Varful Scara – Saua Hornurilor – Cabana Omu:  Marcaj banda rosie, 8-9 ore
A doua zi:
Cabana Omu – Valea Cerbului – Poiana Costilei – Caminul Alpin – Busteni:  Marcaj banda galbena, triunghi rosu, 4-5 ore

Nu ati vazut apusul de soare de la varful Omu? Nuuu? Inseamna ca nu stiti ce ati pierdut. Este printre cele mai frumoase, daca nu chiar cel mai frumos apus de soare pe care l-am vazut vreodata. Asta a fost in toamna anului 2012 si ce-i drept am lasat cam mult timp sa treaca pana sa-l revedem. Bine, nu va ganditi ca am stat degeaba in acest rastimp, am tot colindat pe diverse trasee, dar de bicicleta, mai putin la picior.

Asa ca era timpul, ne cerea sufletul sa facem o drumetie pe varful Omu. Data trecuta urcasem din Busteni pe Jepii mici, un super traseu unde ai toate sansele sa vezi capre negre, muuuulte capre negre, cum am vazut si noi. Acum eram hotarati sa abordam un traseu din partea opusa de Valea Prahovei. Din Moieciu de Sus mai urcasem in Saua Strunga, dar din Bran nu facusem nici un traseu. Vazusem pe Facebook niste poze din Saua Tiganesti si am zis ca trebuie sa vad si eu cu ochii mei asemenea peisaj, mai ales ca il laudasera si altii care l-au vazut.

Am dat sfoara in tara prietenilor si sambata, 20 septembrie 2014, ne-am adunat in autogara Bartolomeu, 6 insi dornici de aventura. De aici am luat primul autobuz spre Bran (ora 07.00), unde am coborat in centru, mai exact la parc. Dupa mici aprovizionari de ultima ora, am pornit pe traseu de la piramida de lemn care marcheaza km 0 al Branului, pe marcaj banda rosie (BR).
Un traseu, scrie pe marcaj, de 7-8 ore, pe care noi l-am facut in 11 ore si ceva 😀 Da’ ce? Ne grabea cineva? Trebuia sa ajungem la munca? Nuuuu!!! Cand plecam, mai ales pentru 2 zile, pe munte, uitam de toate. Suntem ca ursii scapati la borcanul cu miere, profitam pana la ultima picatura. Am mers in ritmul nostru, cu pauze dese si multa veselie, ceea ce caracterizeaza turele noastre, fie ele cu bicicletele, sau la picior.

Nici nu am ajuns la baza partiei Bran-Zanoaga, ca ne-am si oprit pe marginea apei, la un loc amenajat frumos, cu masuta si bancute, unde am luat micul dejun. Pai cum sa urci ditamai muntele pe stomacul gol? Nu se poate, trebuie carburant sa avem ce arde. Am continuat drumul tinand tot inainte pe aceeasi strada ce se unduieste in paralel cu paraul Poarta, pana s-a terminat asfaltul si pe stanga avem o urcare abrupta. Aici se desparte traseul nostru de traseul ce duce tot la varful Omu, dar prin masivul Ciubotea. Un traseu ce ramane de facut in viitor. Noi am facut stanga si am ajuns sub partia din Bran. Trecem pe langa Salvamont si casutele din lemn de la baza partiei si incepem urcarea pieptisa.
Cu cat urcam mai mult cu atat ni se deschide mai larg panorama spre culoarul Rucar-Bran si muntii Piatra Craiului. Inainte de intrarea in padure se domoleste si urcusul si mergem pe curba de nivel o bucata buna de drum (n-as stii sa va spun cati km ca nu am stat sa-i contorizez si nici nu ma pricep sa estimez 😀 )

Traseu din Bran spre varful Omu Traseu din Bran spre varful Omu Traseu din Bran spre varful Omu Traseu din Bran spre varful Omu Traseu din Bran spre varful Omu Traseu din Bran spre varful Omu
Inainte sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Poiana Ciubotei (punct albastru), pe partea dreapta am dat de un izvor cu loc amenajat de odihna. Este bine sa va alimentati cu apa de aici. Mai sus,in poiana Panicerului, o sa mai dati de un indicator care va conduce la un izvor dar acesta nu este curgator. Noi am dat doar peste aceste 2 surse de apa pe traseu pana la cabana Omu si tinand cont ca la cabana, o apa la jumate costa 6 lei, e bine sa fiti bine aprovizionati.

De la izvor poteca urca abrupt prin padure si ne scoate intr-o poiana mica unde gasim indicatorul pentru izvorul de care va spuneam. Dupa inca un urcus abrupt ajungem intr-o poienita cu belvedere spre Piatra Craiului. Aici am profitat si am stat ca soparlele la soare sa ne incarcam bateriile. Ne simteam asa de bine ,ca nu ne mai dadeam dusi din poiana, dar a trebuit sa ne revenim din amorteala si sa continuam urcarea.

Traseu din Bran spre varful Omu
O surpriza placuta ne-a asteptat daca tot ne-am facut curaj sa ne urnim de la soare: poteca face brusc stanga prin balarii si ne-am trezit pe un mic platou, Poiana Clincei, cu o super panorama, de se vedea in zare, Magura Codlei si Brasovul.

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Traseul asta incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult si nu ca nu le dadeam crezare celor care mi-au povestit despre el, dar este altceva cand vezi cu ochii tai, simti pe pielea ta cum iti intra natura in suflet. Si mai ales cand esti insotit de oamenii potriviti. Si asta conteaza foarte mult cand faci drumetii, de fapt conteaza in orice ai face, sa ai oamenii potriviti langa tine, sa fiti pe aceeasi lungime de unda. Noi am fost 6 amatori de distractie, de munte, de natura, 6 amatori de pauze dese si nu de maraton, 6 oameni pe care te poti baza la greu, 6 oameni care nu te lasa in drum.

Dar sa revenim la traseul nostru. Mai departe ne-am luptat cu niste stanci, incercand sa le impingem in prapastie si oricat am pus noi osul la impins, stiti vorba aia unde-s doi, in cazul nostru patru, puterea creste, nici vorba sa se clinteasca. Bine si-a facut lucrarea, natura, si ne-a lasat un culoar de trecere in zona numita La Stanci.

Din Bran spre varful OmuDin Bran spre varful Omu
Nici bine nu am iesit in golul alpin si langa poteca noastra, tufele de afini ne invitau la masa. Cum sa nu te opresti sa te delectezi cu asemenea ofrande? Eu cel putin nu ratez nicio ocazie cand vad tufe, fie ele de afini, zmeura, sau mure. Asa ca am mai facut o pauza de masa si am luat desertul. Cu greu ne-am dat plecati, inca doi dintre noi au ramas in urma sa curete tufa de afine, bine. 😀

Din Bran spre varful OmuDin Bran spre varful Omu
Odata ajunsi in Saua Tiganesti, in stanga avem Valea Tiganesti cu lacul Tiganesti si in dreapta avem Valea Ciubotei. De aici se vad, varful Omu si statia meteo, ca doua mogaldete pe platoul Morarului.

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Am intrat si in refugiul Tiganesti sa vedem si noi cum arata inauntru un refugiu si ne-a placut ce am vazut. Era curat si destul de mare cat sa incapa 20 de oameni, poate chiar mai multi. Nu am experimentat inca dormitul la refugiu, dar intr-unul ca cel din Saua Tiganesti, m-as incumeta.

Ooooo!!! Dar ce se vede? Sunt niste turnuri. O fi castelul Cenusaresei? Cred ca e castelul norilor mai degraba pentru ca pana sa ne dezmeticim noi mai bine ce se vede, au si dat navala. De data asta am fost la propriu cu capul in nori. Se vedeau Turnurile Tiganesti, peisaj ce mi-a adus aminte de Ciucas. Aici traseul este un pic mai dificil, cu treceri inguste, cu pasaje de catarare, unde avem cabluri ajutatoare. Pe mine cred ca m-a ajutat mult faptul ca a fost ceata si nu am vazut haul din stanga mea. Poate nu chiar haul imi da o stare de panica ci maretia peisajului, ce simt ca ma copleseste, ma ameteste de fiecare data cand ma aflu la inaltime.

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Cel mai mult mi-a placut aceasta parte a traseului, panorama din Saua Tiganesti si poteca ce urca, mai pe marginea prapastiei, mai catarat, prin hornul Tiganesti. Cand e vorba de catarare parca ma cuprinde o euforie, imi place de cand ma stiu sa ma catar, mai putin sa ma descatar. Hmmm… parca as fi o pisica, o pisica de munte 😛

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Infometati si obositi am ajuns intr-un final, bajbaind prin ceata, la cabana Omu. Aici am gasit sala de mese plina de drumeti, noroc ca ne facusem rezervare cu cateva zile inainte. Dupa ce am platit cazarea (30 lei/persoana), doamna cabanier, ne-a condus in dormitorul comun si ne-a aratat locurile noastre la priciuri. Ne-am instalat repede si am fugit in sala de mese sa mancam o ciorba calda, de legume. O ciorba de legume pe care am dat 10 lei, dar a fost buna, ne-a incalzit bine. Alte preturi la cabana Omu: 7 lei o Coca-Cola la 0.5l si cum va ziceam mai sus, 6 lei o apa la 0.5l.

A! Si sa aveti buletinul cu voi daca va faceti rezervare in prealabil. Eu nu il aveam cu mine si am avut noroc ca macar unul din noi a avut buletinul cu el si ne-am putut caza.

Din pacate de data asta nu am mai avut noroc sa se ridice ceata si nu am vazut nici apusul, nici rasaritul. Dar asta nu a fost neaparat o problema deoarece calatoria este importanta, nu destinatia.

Dupa o noapte lunga si obositoare deoarece dormitul la comun ca sardinele, intr-o caldura excesiva, nu poate fi deloc odihnitor, ne-am trezit buimaci, cu pofta de cafea ca niciodata. Pe mine, la un moment dat, de la caldura, locul ingust de dormit si forfota din camera, ma batea gandul sa ies afara sa ma plimb un pic in jurul cabanei, ceea ce nu am facut, nu sunt chiar asa curajoasa.

Bine, bine, nu am vazut nici apusul, nici rasaritul dar norii si-au facut de cap si ne-au prezentat un spectacol magnific a doua zi. Nici bine nu am inceput sa coboram pe Valea Cerbului (marcaj banda galbena), ca un aspirator invizibil si silentios absorbea cu viteza, norii si ii concentra impotriva vointei lor peste Busteni. Aduceti lingurile! Se serveste frisca!

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Cu cat poteca coboara cu atat mai mult ti se pare ca esti un pitic in tara gigantilor. Masivul Costilei in dreapta si Morarul in stanga, te fac sa te simti asa. Si oitele de la stana par a fi niste bulinute migratoare. Valea se ingusteaza si se umple de vegetatie. Trecem prin Poiana Priponului, Poiana Urzicii, iar din a treia poiana, Poiana Vaii Cerbului, parasim marcajul banda galbena si facem dreapta pe marcaj triunghi rosu (TR) care ne-a scos imediat in Poiana Costilei. Aici am dat peste magarusii de la stana care au fost foarte prietenosi, mai ales cu sotul meu.

Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu Din Bran spre varful Omu
Dupa Poiana Costilei traseul continua pana in Busteni prin padure, pe Plaiul Munticelul. Am preferat acest traseu in defavoarea celui de pe Plaiul Fanului deoarece mi s-a parut mai putin abrupta coborarea si drumul de pe Valea Cerbului prea monoton si circulat de masini.

Din Bran spre varful Omu
A fost un weekend de pomina, inconjurata de natura, de oameni frumosi si cand zic oameni frumosi, nu ma refer, neaparat, la fizic, si multa veselie. L-as mania pe Dumnezeu daca as zice ca mi-as fi dorit mai mult.

Bucurati-va de natura! Are multe de oferit. Poteci senine va doresc!

Din Bran spre varful Omu

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Sunt un om fericit caruia i s-a deschis usa catre munte si natura odata cu implinirea varstei de 30 de ani. Se zice ca femeia are criza varstei de 30 de ani. Ei bine, eu am avut-o! Si bine am facut ca am avut-o!

La 30 de ani mi-am facut cadou o bicicleta. De atunci nu mai concep o saptamana fara o evadare in natura,fie prin ture cu bicicleta,de cand se topeste zapada, primavara si pana se asterne din nou.

De 4 ani de cand ma dau cu bita,am facut 3 ture a cate 2 saptamani fiecare, in care mi-am cunoscut tara. Nu mai zic de potentialul turistic fantastic pe care il are Brasovul, pentru un cicloturist si muntoman, asa cum ma consider si eu.

2 comentariiLasa un comentariu

  • Bravo! Frumoasa descriere! Chiar vruiam sa fac o drumeție în iulie și nu știam pe care sa aleg. După povestea asta asa frumoasa, cu siguranță o sa aleg traseul asta! 🙂

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend