entorse la glezna. Acest lucru le atribuie o pozitie ”de top” in randul traumelor frecvente printre sportivi. Insa problema nu scuteste nici persoanele care obisnuiesc sa mearga in drumetii montane. Cifrele nu sunt neaparat reale. Din pacate, majoritatea cazurilor raman neraportate. Implicit, apar neinregistrate, iar cel mai adesea tratamentele sunt necorespunzatoare, favorizandu-le recidiva.
Care este realitatea referitoare la entorse?
Asa cum arata statisticile, printre cele mai ”populare” traumatisme musculo-scheletice ale membrelor inferioare, se numara si entorsa de glezna. Pe lista sporturilor considerate riscante din acest punct de vedere se afla voleiul, baschetul, fotbalul, dar si alergarea de fond. Cine este deja familiarizat cu diverse activitati montane recunoaste ca de-a lungul traseelor itinerante, i s-a intamplat sa faca entorsa ori a fost pe-aproape. Iar in astfel de imprejurari, nu-ti imaginezi ghinion mai mare decat sa trebuiasca sa-ti intrerupi aventura. Printre ”napastuiti” se numara si cei care in viata lor nu au facut vreun sport ori nu au mers pe munte. Coboratul scarilor, pasirea pe un teren cu denivelari, mersul pe tocuri, etc. fac parte din rutina zilnica. Insa in egala masura pot avea drept consecinta o entorsa la articulatia gleznei.
Entorse la glezna – Ce sunt si cum se produc?
Daca ar fi sa gasim o definitie, am putea spune ca entorsa de glezna coincide cu pierderea momentana si partiala a controlului mobilitatii articulare. Afectiunea descrie leziunea ligamentelor care sustin glezna. Cele mai sensibile sunt ligamentele exterioare. Practic, se pierd raporturile articulare dintre oasele gambei (tibie si peroneu) si primul os plantar (astragal sau talus). Entorsa se produce atunci cand planta piciorului efectueaza o miscare de rotatie anormala si necontrolata:
- Spre interior (inversiune);
- Spre exterior (eversiune).
Cu toate ca cele mai comune entorse la glezna se produc prin inversiune, nu sunt excluse nici leziunile prin eversiune.
Cum se clasifica aceste traume?
Cea mai comuna clasificare foloseste drept criteriu nivelul de severitate:
Gradul 1
Are loc intinderea ligamentelor fara ruptura lor, doar cu umflarea zonei interesate si cu o mica hemoragie subcutanata. Subiectii pot umbla, insa acuza rigiditate si o senzatie de durere localizata, suportabila.
Gradul 2
Se produce ruptura partiala a ligamentelor, leziunea fiind urmata de tumefiere si echimoza (invinetire). Simultan, se percepe o durere moderata si sensibilitate la flexarea piciorului sau in timpul mersului.
Gradul 3
Este vorba despre lezarea totala a unuia sau a mai multor ligamente. Trauma este completata de umflare si invinetire. Insa mobilitatea accentuata a articulatiei si durerea intensa fac imposibil mersul.
Cum recunosti entorsa de glezna?
Evenimentul traumatic se poate intampla oricui, in orice moment, in timp ce merge pe jos, face trekking sau alearga. Fiecarei entorse la glezna ii corespunde un cadru clinic cu manifestari usoare sau de-a dreptul invalidante (in functie de gravitate):
- Durere acuta – Este primul simptom si poate consta intr-o durere locala sau radianta spre calcai si uneori spre gamba;
- Edem (umflare) – Cu o evolutie treptata, cuprinde gradual maleola mediala (proeminenta interna) si laterala (proeminenta externa);
- Echimoza – Simptomul poate fi superficial sau se poate extinde pe toata suprafata structurii traumatizate;
- Limitare functionala – Aceasta nu apare imediat, insa creste progresiv, odata cu accentuarea durerii si edemului;
- Instabilitate articulara – La palpare, se constata instabilitatea articulatiei care uneste tibia de oasele tarsiene.
Ce factori predispun la entorsele gleznei?
Traumele de aceasta natura apar provocate de miscarile articulare anormale, bruste, necontrolate, datorate unor factori favorizanti:
- Instabilitate in urma unei entorse la glezna mai vechi;
- Lipsa incalzirii musculare inainte de antrenament;
- Neefectuarea stretching-ului post antrenament;
- Caderi accidentale pe gheata sau pe scari;
- Dezechilibrarea in timpul mersului pe tocuri;
- Incaltaminte neadecvata sportului practicat;
- Perceptia eronata a corpului in spatiu;
- Absenta tonusului muscular;
- Sprijinirea piciorului nepotrivit, etc.
La ce remedii trebuie sa apelezi?
Tratamentul initial in caz de entorse la glezna consta in:
- Repaus total si evitarea sprijinirii piciorului;
- Mentinerea membrului inferior ridicat;
- Aplicarea de bandaje elastice, compresive;
- Comprese cu gheata pentru reducerea edemului.
Daca nu se constata o ameliorare, este indicata o vizita la urgente sau la ortoped. Medicul poate decide daca terapia va continua doar cu antiinflamatoare si analgezice sau daca este nevoie de ghips ori de un bandaj rigid pentru glezna. In cazul rupturilor de ligamente (inseamna ca situatia se prezinta destul de grava), cel mai probabil, este nevoie de interventie chirurgicala. Recuperarea poate fi anevoioasa si indelungata, iar pana la reabilitarea totala pot trece mai multe luni de zile.
Recomandari
Daca preferi remediile naturale, pentru atenuarea simptomatologiei usoare, poti incerca cremele pe baza arnica, gheara diavolului si aloe vera. Sunt plante cu actiune analgezica si antiinflamatoare. Inainte sa pornesti in drumetie, sa alergi sau pur si simplu sa mergi la serviciu, procura-ti o incaltaminte comoda. Aceasta trebuie sa se potriveasca activitatilor desfasurate si tipului de pronatie.
