ProAlpin.ro Blog

Despre experienta ViaCarpatica: Traversarea arcului carpatic a luat sfarsit

Traversarea Carpatilor din Serbia, prin Romania, Ucraina, Polonia, pana in Slovacia (viaCarpatica), tura ce a avut loc in cadrul proiectului „Conectarea Romaniei la reteaua de poteci turistice europene de lunga distanta”, a ajuns la final. Intreaga tura a durat trei luni.

 

Trei luni este o perioada foarte lunga de timp. Trei luni fara casa, fara masa, fara comoditatile vietii „moderne”; 3 luni in care esti in fiecare secunda insotit de aceeasi/aceleasi persoane sunt lucruri pe care nu le poti intelege daca n-ai trecut prin asta. Iar cei care au trecut printr-o astfel de experienta nu o pot exprima in cuvinte – cel putin nu total; nu cat sa intelegem noi, cei care n-am trecut prin asta, ce inseamna aceasta rupere de viata cu care suntem atat de obisnuiti, pe o perioada atat de lunga.

banner_robens_animat

Cand „scaparea in natura” devine „norma”, cand „tura de relaxare prin munti” este „rutina”, cand „cotidianul” este 40 de kilometri de mers pe poteci montane in fiecare zi, iar drumul asfaltat este abaterea de la randuiala, nu invers si drumetul se schimba.

Vlad Spiru ne-a oferit, in cuvintele sale ce a insemnat viaCarpatica, pe plan personal, tehnic si faptic. Iata un text pe care nu ar trebui sa-l ratezi daca esti montaniard:

Traversarea arcului carpatic a luat sfarsit. Dupa trei luni in care principala activitate a fost aceea de a pune un picior in fata celuilalt urmand poteci montane, iata ca am ajuns acasa unde vechile obiceiuri sunt privite cu alti ochi, dar cerintele exterioare raman aceleasi. Multa lume iubeste sa mearga pe munte pentru ca acolo se linisteste, nu mai trage nimeni de el, acolo nu sunt scaune de birou sau sefi cicalitori, se pot intalni cu prietenii sau pot cunoaste locuri noi, dar cred ca majoritatea celor care merg pe munte fac asta pentru a iesi din cotidian, schimband locul in care petreci majoritatea timpului si activitatea principala pe care o ai zi de zi, dai de ceva nou, iar asta iti da sentimentul de cunoastere si descoperire. Dar ce se intampla cand a merge pe munte devine rutina zilnica? Ce faci atunci cand a schimba mediul inseamna a face o vizita in oras­? Cum vei privi si intelege problemele celorlalti din aceasta postura?

experienta ViaCarpatica Traversarea arcului carpatic a luat sfarsit (10)

                De cand am ajuns acasa, orice intalnire cu cineva incepe prin intrebarea, fireasca de altfel: ,,Cum a fost?”. (n.r. – ia ghici care a fost prima mea intrebare 🙂 ) Credeti-ma ca deocamdata nici eu nu stiu cum a fost, aceasta rupere aproape totala de vechiul cotidian, sau mai bine spus de starea cu care eu ma obisnuisem, a dat nastere la stari diverse si a creat contraste puternice. Ma feresc sa raspund direct, merg pe ocolite pana ajung sa stiu ce-l intereseaza pe cel care ma intreaba, ce vrea sa afle sau de ce intreaba. A fost lung, cam 2800 de km de mers pe jos, am mers doar pe jos, a fost una din ambitiile noastre; 5 tari strabatute aproape integral in ceea ce inseamna zona montana, Serbia, Romania, Ucraina, Polonia si Slovacia, plus doua tari strabatute tangential, Cehia si Austria. A fost nou, am mers in mare parte prin locuri prin care nu mai ajunsesem pana atunci, fiecare zi avea ceva ce nu cunosteam, iar cu atat de multe lucruri pe langa care treceam ajunsesem sa ne obisnuim foarte bine cu noul, incat ni se parea firesc totul. A fost frig, ultimele saptamani au fost cu ploi, chiciura, lacuri inghetate si varfuri inzapezite. A fost cald, ne-am topit la soarele mult prea cald din Serbia, am trecut prin locuri aride, seceta si zone uscate. Am invatat, am descoperit, am tacut, ne-am imprietenit….. de fapt nu stiu prea bine ce am facut, stiu doar ca am reusit sa ducem la bun sfarsit o dorinta, un vis, sa ajungem la o destinatie propusa.

banner_bergans_animat_vara

                Am vazut munti frumosi si apreciati de locuitorii lor, am strabatut zone turistice si salbatice, am descoperit modalitatile potrivite pentru turismul montan carpatic si am invatat sa ne bucuram de ce avem in preajma. Aprecierile personale tind sa sustina zona Carpatilor Meridionali ca cea mai atragatoare, locuri in care eu am reusit sa gasesc adunate cam tot ce cauta un pasionat de mersul pe munte. Desigur, fiecare loc are farmecul si specificul sau, un om interesat poate gasi oriunde ceva ce il atrage, dar pentru mine, imaginea Carpatilor se va confunda intotdeauna cu un peisaj intalnit in Meridionali. Muntii astia sunt mari si impunatori in Fagaras, sunt mici si cocheti in Piatra Craiului, au mister in Godeanu sau Bucegi, sunt locuiti in muntii Cernei, semeti in Retezat si micuti in Buila Vanturarita; au poveste, au basm, au inaltimi si locuri greu de atins.

                Noi, in aceasta calatorie, nu am avut greutati cu muntii, cu ploaia sau cu vantul, ci cu noi, adica cu oamenii din noi. Dupa o luna de mers pe jos nu mai gaseam nimic iesit din comun in a merge 40 de km pe zi, nu mai insemna nimic sa te prinda ploaia sau sa pui noaptea cortul intr-un loc pe care nici pe harta nu-l gaseai, nu avea nici un fel de importanta daca noaptea grohaiau porcii mistreti pe langa cort sau zona prin care treceai era plina de urme de urs. Toate acestea erau firesti, nefirescul era in necesitatea de dezobisnuire de vechile practici, de lipsa contactului direct cu ce era la indemana pana atunci, de la diversitatea de alimente oferite de magazinul din colt la nevoia de a vedea pe cineva drag sau doar persoanele pe care nici nu le cunosti dar schimbi priviri in drumul tau obisnuit spre casa. Atunci cand informatia exterioara dispare in mare parte ajungi sa consumi din cunostintele tale sau ale celui de langa tine, iar asta necesita rabdare si pricepere, doua elemente pe care le-am exersat din plin timp de trei luni.

                Despre o calatorie de lunga distanta se poate vorbi pe multe planuri, iar experienta capatata in urma unei aventuri de tipul acesta ajunge sa fie vizibila in timp, inclusiv pentru cel ce a capatat-o. Acum, informatiile cele mai concrete si sigure pe care le putem prezenta sunt cele tehnice, cele legate strict de starea potecilor, a marcajelor, a defrisarilor, a infrastructurii turistice si alte elemente despre zona montana. In acest context pot spune ca avem o imagine destul de reala si clara despre zonele strabatute.

                Cele 8 zile petrecute in Serbia ce au adunat 265 km ne-au dat imaginea unei zone montane putin strabatute de turisti cu portiuni restranse in care se gaseste marcaj, dar cu un specific aparte. Multe zone carstice in care se intalnesc canioane, chei si pesteri, pereti de stanca abrupti , iar maximul se gaseste pe malul inalt al Dunarii ce ofera o imagine inedita a Cazanelor, o perspectiva mai inalta fata de cea oferita de malul romanesc. Zona locuita a Carpatilor din Serbia cuprinde un procent mare de persoane vorbitoare de limba romana, acestia se considera romani si au o placere deosebita in a vorbi limba materna si in a intalni conationali.

banner warmpeace

                In Romania am traversat Grupa Meridionalilor si Orientalilor in 45 de zile cumuland 1215 km. Asa cum spuneam, zona Meridionalilor e impunatoare, are cel mai lung lant de masive inalte de pe tot teritoriul Carpatilor, turismul montan este dezvoltat in locurile cu rezonanta, ce atrag multi vizitatori, pastrand salbaticia in locurile mai greu accesibile. In Romania se remarca evident prezenta pastoritului, un mare numar de stane si turme de oi ce ofera imagini inedite in care nevoile oamenilor se imbina cu posibilitatile oferite de natura. Orientalii au un aspect mai salbatic, interesul pentru acesti munti este mai scazut, fiind mai josi, mai putin spectaculosi; dintre acestia se remarca muntii Rodnei ca fiind cea mai populara destinatie.

experienta ViaCarpatica Traversarea arcului carpatic a luat sfarsit (9)

                In Ucraina, Carpatii au o latime destul de mare pastrand si altitudini ce trec constant de 2000 de metri, acest lucru ofera imaginea unui spatiu montan vast. Aici am petrecut 13 zile si am parcurs 410 km timp in care am urcat pe cel mai inalt varf al Carpatilor ucrainieni si am trecut aproape prin toate masivele importante. Marcajele de aici sunt facute printr-un parteneriat cu Cehia, iar acest lucru se observa destul de bine deoarece este adoptat modelul cehesc cu banda colorata dispusa orizontal. Majoritatea masivelor sunt formate din paduri intinse cu gol alpin strabatut de drumuri de pamant neamenajate ce trec pe crestele principale.

                Polonia are un sistem de marcaj foarte bine organizat si o densitate potrivita a cabanelor turistice. Cei 330 de km parcursi de noi in 11 zile au trecut prin zone joase ce rareori treceau de 1000 de metri. Partea cea mai inalta se afla in muntii Tatra, munti ce se afla pe granita cu Slovacia.

                Sistemul cehesc de marcaj ce se gaseste in Ucraina, Polonia nu putea lipsi din Slovacia, aici am gasit cele mai ingrijite poteci cu un sistem turistic bine pus la punct. Perioada in care am strabatut aceasta tara a fost de 12 zile in care am parcurs 500 km, aici am urcat pe cel mai inalt varf din Carpati, Gerlachovky (2655 m), situat in muntii Tatra aproape de granita cu Polonia. Tatra Inalta este un masiv abrupt ce are o suprafata destul de mica fiind situat intre munti josi si iese in evidenta prin varfurile inalte si ascutite. De remarcat este si masivul Mala Fatra, poate cel mai popular munte din Slovacia, avand diversitate in relief si oferind perspective inedite ale Tatrei.

                Aceasta este o imagine prezentata pe scurt a zonei pe care noi am strabatut-o, ideea cu care am plecat a fost aceea de a pastra potecile cele mai inalte ale intreg lantului carpatic.

de Vlad Spiru

Traseu ViaCarpatica

Traseul ViaCarpatica

 

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Nascut, crescut, rafinat in orasul de la poalele Tampei. Prefera confortul cabanelor si drumetiile de o zi, doua.
Traseul preferat: Muntii Fagarasului (Cabana Sambata - 1401 m) - Fereastra Mare a Sambetei - 2188 m

1 comentariuLasa un comentariu

  • Buna Baieti
    Felicitari si toata stima ptr. traseul pe care la-ti parcurs. Am avut si eu ocazia sa parcurg acest traseu in anul 2004 cu alti 5 coechipieri fiind o experienta de neuitat din viata mea.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend