ProAlpin.ro Blog

In natura cu copiii: Cui ii e frica de bau-bau? – Cum se poate controla frica?

In natura cu copiii – Cum se poate tine frica la distanta?

Iesirile in natura cu copiii sunt tare benefice. Pentru sanatatea lor fizica si psihica, e bine sa iasa, sa se zbenguiasca, sa exploreze, sa se murdareasca.

Ca tot e ziua copilului si se apropie vacanta mare… Prilejuri pot gasi parintii oricand, doar chef sa fie.

Dar cei mici au frici. De toate soiurile.

Ce se intampla cand intervine frica? Cand pustiul se teme de inaltime, de intuneric, de insecte, de zgomote puternice, de apa, de tunete, de necunoscuti?

In natura cu copiii – Cum se poate tine frica la distanta?

Mare parte a timpului celor mici se scurge in spatii inchise, aglomerate, pline de agenti microbieni. Insa parca nu e nimic mai reconfortant decat o drumetie de cateva ore. Si nimic mai provocator decat sa intampine rasaritul stand somnorosi si atat de curiosi in usa cortului.

Din pacate, doar pentru unii e…

Altii, tematori de contactul cu anumiti factori sau cu certe imprejurari, prefera sa se refugieze in casa. Sau acolo unde se simt in siguranta.

Dar nu e o solutie. Cum nu e solutie nici sa-si reprime temerile ori sa fuga de ele.

Ce se poate face in schimb?

Ce trucuri dau rezultate pentru ca cel mic sa accepte sa ramana peste noapte in sacul de dormit, sa-si doreasca sa iasa in aer liber si sa se catere in copaci, sa nu se cutremure la vederea insectelor ori auzind zgomote neobisnuite?

Interpretarea reactiilor

Foto: www.parentcircle.com

Evadarile in natura cu copiii se pot dovedi uneori misiuni imposibile. Mai ales din cauza lucrurilor ce le transmite teama (trecerea peste o punte, intrarea in pesteri sau in apa etc.). Si pe care, in realitate, nu le incadreaza niciun scenariu terifiant.

Conteaza reactia adultului cand copilul se arata terorizat. Este esential ca parintele sa-si cunoasca odrasla (caracter, pasiuni etc.). Ca sa faca mai usor diferenta intre moft si refuzul real sau blocaj.

Frica e o reactie instinctuala. E o emotie puternica ce activeaza manifestari in plan fizic: ritm cardiac accelerat, cresterea tensiunii, pupile dilatate, hiperactivitate, forta, viteza, tulburari intestinale, transpiratie etc.

In functie de simptome (fiecare simptom poate avea si alte explicatii), e mai usor sa inteleaga nivelul de frica si daca e intr-adevar reala, daca situatia e perceputa ca periculoasa sau riscanta.

Intelegere si compasiune

Foto: www.crosswalk.com

Pentru ca juniorii sa-si infrunte fricile asociate etapei de crestere, sa le poata depasi, sa nu fie o mare problema ca-i prinde noapte pe trasee, sa duca o viata normala, au nevoie de compasiunea parintilor.

Iar datoria parintilor este sa identifice originea spaimelor. Nu e greu. Si ei au fost mici candva. Si poate au avut temeri similare. Poate au simtit ca le sta inima-n loc de groaza ca au un mostru sub pat sau ca din camera alaturata iese lupul cel rau.

Ce au de facut cei mari este sa-si intrebe copiii ce-i sperie, sa le ceara sa povesteasca, sa-i asculte, sa-i inteleaga. Chiar cand stiu ca frica are o cauza imaginara. Ca e sigur sa innopteze in corturi de drumetii sau sa priveasca vaile de sus, de pe stanci.

Pentru copii insa, teama este si justificata, si reala. O simt amenintatoare, ii rascoleste, le perturba linistea si somnul. Le afecteaza vietile pe toate planurile. Si au nevoie de sprijin pentru a o depasi si a creste sanatosi.

Fara interpretari si mistocareala

Foto: www.conservationbytes.com

Prin ochii adultului neinfricat, unele reactii par absurde chiar cand ”autorii” au abia 1 m si-o farama (sau nici atat). In consecinta, adesea vin cu replici de genul ”doar lasii se tem de cutare lucru” sau ”tu esti fiu-mio, e ridicol sa-ti fie frica pe intuneric”.

Judecand copilul in mod negativ, luandu-l in deradere fara sa realizeze macar, parintele reuseste ”performanta” sa-i intareasca una dintre cele mai mari temeri. Anume de a-si dezamagi familia.

Multi copii traiesc cu aceeasta povara toata viata, convinsi fiind ca nu sunt suficient de buni si de grozavi, ca au o hiba, ca sunt diferiti.

Daca nu se iau masuri, deznodamantul poate fi catastrofal. Pot ajunge sa nu-si mai exteriorizeze emotiile si gandurile. Se inchid in ei, evitand sa interactioneze cu familia, sa-si faca prieteni, sa-si ia zborul la un moment dat in lume.

Absenta obligativitatii

Nimeni nu neaga ca nu exista copilasi timizi, emotivi si introvertiti. Nu pentru ca e ceva in neregula cu ei, ci pentru ca au un temperament mai rezervat. Lor le face bine un imbold zdravan care sa le deschida ochii si sa le revitalizeze simturile.

Totusi, stimulul nu trebuie sa le aduca prejudicii in ce priveste autostima si increderea de sine. Nu ar face decat sa agraveze deficitul, sa le accentueze neincrederea, temerile, nesiguranta.

De pilda, daca problema este sa interactioneze cu altii de-aceeasi varsta, este inutil sa-l trimiti fortat in camping cu cortul, sperand ca traiul spartan il va cali si-l va intari. Intalnind alti copii nu-i va deschide orizonturile si sufletul.

Nu e de folos nici macar sa-l ”plantezi” la petrecerea colegului de banca. Aglomeratia, compania strainilor nu-i va servi drept ”antidot”. Tot la fel cum nici obligandu-l sa se catere in copaci nu-i va vindeca teama de inaltime.

Toate aceste masuri, in mintea lui pericole enorme, vor pune o si mai mare greutate pe lucrurile ce-l ingrozesc lui si-i vor intari ingrijorarea.

Incurajare spre socializare

Foto: www.babycantravel.com

Nu intelege totusi ca e contraindicat sa ia contact cu nelinistea ce-l tulbura. Dimpotriva. Insa interactiunea va avea loc putin cate putin, in maniera progresiva, asa incat sa nu-l descurajeze, sa nu-l fugareasca.

Ca tot am pomenit de teama de alti copii… Pentru inceput, poti invita 1-2 prichindei la tine acasa. Intr-un ambient sigur ca propriul camin, se va simti protejat. Avand mingea in propriul teren, ii va fi mai simplu sa creeze un raport, sa se apropie de ei, sa aiba controlul lucrurilor.

La fel de bine, il poti inscrie la un sport, preferabil de echipa. Ii va fi de ajutor sa simta spiritul de echipa, sa colaboreze cu ceilalti, sa se joace impreuna. Nu va intampina greutati sa-si largeasca cercul de prieteni si isi va dori compania lor.

Poate nu vei scoate din el un campion. Dar vei avea un copil si apoi un adolescent sigur pe el, care nu se lasa facut KO de situatii si actiuni imaginare, rupte de realitate.

Utilizarea unor mici trucuri

Foto: www.hikeitbaby.com

In natura cu copiii e cumplit si pentru ei, si pentru adulti cand chipurile le sunt umbrite de temeri. Si cand in strafundul sufletelelor lor e loc doar de soc si groaza de intuneric, de lupul cel rau, de zgomote etc.

Dar pentru a reduce impactul fricii si chiar frica in sine, parintii pot recurge la diverse trucuri.

De exemplu, daca ceea ce creeaza disconfort copilasului tau este intunericul:

  • Aseaza langa el un tricou de-al tau;
  • Lasa usa la camera lui deschisa;
  • Pune-i langa pat o lumina de veghe etc.

Iar pentru noptile in cort, foloseste ca remedii variate accesorii pentru camping fosforescente, vizibile in bezna:

  • Bete luminoase – Au o autonomie de pana la 12 ore. In magazinul ProAlpin le gasesti in culorile galben, verde, rosu.
  • Coarda reflectorizanta – Serveste la trasarea unor marcaje, dar si la ghidarea in conditii de slaba vizibilitate in afara cortului.
  • Marcatoare cu pigment – Sunt la fel de utile, indeosebi la localizarea pe intuneric a obiectelor personale, a ustensilelor, a animalelor de companie.

Tot pentru a-i combate frica, pune-i la indemana o lanterna / frontala, dar vezi sa aiba mereu bateriile incarcate. Si lasa aprinsa o lampa de cort. E perfect la intensitate minima, sa nu deranjeze.

Transformarea in super exploratori

Foto: www.outdoorfamiliesonline.com

Daca metodele nu dau roadele asteptate, ca sa-i cresti siguranta, poti recurge la povesti, la jocuri de rol, la super eroi. Transforma-l (teoretic vorbind, evident) intr-un explorator cu puteri supranaturale.

Super eroii, super exploratorii nu au slabiciuni si totodata nu se inspaimanta nici la auzul unor zgomote ciudate, nici in locuri aglomerate, nici la vederea strainilor. Nu ii ingrozesc fulgerele si furtunile, nici nu se tem ca mama ii paraseste de cate ori se trezesc fara ea.

Toate personajele ”super” infatiseaza binele. Ele lupta impotriva monstrilor, intunericului si impotriva tuturor lucrurilor inspaimantatoare. Si au secretele lor ce-i ajuta sa invinga.

Mai au si trusa de super exploratori. Poti improviza cu o borseta sau geanta ce va contine:

O formula magica

Alunga monstrii si domoleste frica, oricare este natura ei. Pentru ca jocul sa fie credibil, scrie pe o bucata de hartie o fraza sugestiva.

Un spray anti-monstri

Ia un spray anti-insecte sau unul anti-monstri (prepara din apa, in care ai dulzolvat cateva picaturi de lavanda). Pune-i eticheta de rigoare adeziva si pulverizeaza in locul cu pricina.

Fluier si clopotel

Vor pune pe fuga orice neliniste are pustiul. Avandu-le in dotare, se va simti mai in siguranta ca niciodata.

Coarda utilitara

E de mare folos la prinderea omului negru, a lupului cel rau, a creaturilor malefice, a oricarei temeri.

Adapost pentru urgente

Se transforma in teritoriu protejat, ce-i va da micutului imunitate impotriva fricii.

Lacat cu cifru

Odata ce frica e prinsa si legata, lacatul garanteaza ca va ramane prizoniera in veci pururi.

O potiune fermecata

Fara doar si poate, nu are cum lipsi potiunea cu puteri fermecate. Neaparat, va sta inchisa intr-un termos sau bidon. E menita sa inzestreze supereroii si super exploratorii cu super puteri. Poate fi apa plata, un suc de fructe sau un ceai racoritor.

Desigur, continutul se va adapta in functie de situatie.

Frica e o etapa in cadrul evolutiei

Mai devreme sau mai tarziu, anii copilariei scot la iveala un lung sir de frici. Uneori rezulta ca e doar ceva trecator. Care se rezolva de la sine, asa incat nu devine o problema. Iar copilul continua sa faca o multime de lucruri specifice copilariei.

Insa alteori, frica se poate agrava, transformandu-se intr-un obstacol de netrecut, intr-o fobie. Creeaza disconfort, ba mai mult, poate compromite linistea copilului, ii poate afecta somnul, relatiile sociale si viata de zi cu zi.

Si tot mai devreme sau mai tarziu, parintii (familia in general) isi pun intrebarea daca e normale sa para.

DA, e normal, benefic chiar. Nu pare, dar asa e.

Copiii exprima si manifesta niste temeri. Acestea, la randul lor, ii ajuta sa creasca, sa se maturizeze, sa se dezvolte. Si sa treaca la un nivel superior: de la copilarie, la adolescenta si de la adolescenta, la maturitate.

Iesirile in natura cu copiii sunt atat de benefice!

Scurte sau lungi, cu echipament de munte sau doar improvizat, orice plimbare, drumetie, iesire in natura cu copiii are efecte pozitive.

Ii incurajeaza sa-si invinga spaima de o multime de lucruri, sa-si controleze temerile care le creeaza stari neplacute, care s-au lipit de ei cate putin in fiecare zi, de care nu pot scapa.

Pe care, ca sa treaca, nici nu le pot spala pur si simplu cu apa si sapun, nici sterge cu prosopul.

Tu cum procedezi cu juniorul? Are vreo temere?

Pana una alta, cu gandul la lupta suprema impotriva monstruletilor imaginari, la multi ani copilasilor de pretutindeni!

La multi ani si celor trecuti de mult de pragul maturitatii, dar care au pastrat in suflete un strop din inocenta copilariei!

Foto:www.babydestination.com

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend