ProAlpin.ro Blog

Lacul Vulturilor – Muntii Siriu

Cu bicicleta inspre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (7)

Traseu:

Lunca Jaristei – Barajul Siriu – Gura Milei – Valea Milei – Lacul Vulturilor :

triunghi rosu; 5-6 ore

Lacul Vulturilor – Poarta Vanturilor- Stearpa – Gura Milei – Lunca Jaristei : marcaj punct rosu, drum auto 4*4; 3 ore

Harta traseului

De cand mi-a povestit un prieten despre Lacul Vulturilor, acum vreo 2 ani, nu mi-a iesit din cap ca trebuie sa fac si eu acest traseu. Si nu oricum, ci cu bicicleta.

Lacul Vulturilor se afla in muntii Siriu, judetul Buzau. Aici se poate ajunge doar cu masina personala deoarece nu exista transport in comun. Si da, se poate ajunge chiar si pana la lac cu masina, dar cu o masina de teren. Dar unde ar mai fi placerea daca nu ajungi prin fortele proprii, si nu numai placerea, dar si miscarea pe care o faci pana aici este benefica, oricat de greu ti s-ar parea.

Miscarea este viata!

Daca se poate ajunge cu masina, inseamna ca se poate ajunge si cu bicicleta, dar cum mie nu imi place sa ma intorc pe acelasi drum, am preferat sa urcam pe traseul mai dificil, prin padure, pe poteca si sa coboram pe forestier.

Dar sa incep cu inceputul. Pentru ca sunt 150 de km dus-intors pana in Lunca Jaristei si nu e niciun fel de transport in comun, cum va spuneam, e necesara o masina, sau o duba in care sa incapa cativa biciclisti si bicicletele lor. Si cum doar o prietena de a noastra avea posibilitatea sa faca rost de o duba, am asteptat pana cand aceasta a fost diponibila.

Astfel pe 2 august s-au aliniat stelele in favoarea noastra si am reusit sa facem tura de mult dorita, eu si sotul meu, Adi, impreuna cu Laura, prietena noastra cu duba si Leo, un prieten biciclist.

Am ajuns in Lunca Jaristei in jur de ora 11. Am parcat masina in fata unei pensiuni si ne-am inceput traseul mergand spre digul barajului unde am facut stanga pe un drum prin padure ce urca pieptis. Dupa ce am impins la biciclete vreo 10 minute (bine, bine, recunosc… mie mi-a luat mai mult timp 😀 ) am iesit in drumul forestier care ne-a purtat lin, pe la umbra copacilor, avand si portiuni in coborare. Pe traseu am vazut cateva izvoare de apa, deci aveti de unde va aproviziona. Cu toate ca, trebuie sa tinem cont ca anul acesta a plouat mult.

Cu bicicleta inspre Lacul Vulturilor - muntii Siriu Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (2) Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu

Din catunul Gura Milei am traversat pe un pod, Siriul Mare si am urcat spre intersectia unde inainte se merge spre Stearpa si se ajunge si la Lacul Vulturilor, dar este un drum mai lung si mai potrivit pentru coborare, iar in dreapta se urca pe Valea Milea si se ajunge tot la lac, dar mai repede.

Desigur, noi am luat-o pe drumul mai scurt dar mai greu, cum aveam sa constatam ulterior. Drumul urca incet si curand incep sa se intrezareasca culmile inierbate ale Siriului. Si tot urcand si admirand am ajuns la capat de drum. Vazusem si pe harta ca la un moment dat drumul se termina si traseul se continua pe poteca.

Dupa o panta pe care o urcam pe langa bite, ne suim din nou in sa si o luam, la inceput mai usor si apoi in viteza la vale. Tocmai ca ne-a luat valul pe coborare, am gresit traseul, luand-o inainte in loc sa facem dreapta. Nu-i bai, am gasit imediat marcajul cativa zeci de metri inapoi.

Cu bicicleta inspre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (4)

De aici s-a terminat cu pedalatul si a inceput distractia… push-bike-ul. Am traversat un paraias aflat intr-o vale ingusta si adanca de cativa metri, ceea ce ne-a facut sa ne luam in spate bitele, ca sa le putem urca pe cealalta parte a vaii. Cu toate ca mi-a fost greu, bita mea cantarind “doar” 15.5 kg, mi-a placut la nebunie. Si nu numai partea asta a traseului mi-a placut, ci intregul traseu ce urca prin padure din ce in ce mai abrupt, linistea din jurul nostru, copacii, pragurile de trecut tot mai sus, ciupercutele ascunse in frunzaris si ultima parte, inainte de a iesi in golul alpin, cand am traversat acelasi parau si din nou o panta ce ne-a dat mie si Laurei de furca, dar am razbit noi pana la urma.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (5) Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (6) Cu bicicleta inspre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (7)

La iesirea in golul alpin nu am mai vazut niciun marcaj, dar erau doi ciobani si ne-au zis ca mai avem un pic spre dreapta de urcat si ajungem la lac.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (8)

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (9)

A fost dura urcare pentru mine, desi nu eram la prima sesiune de push-bike, dar nu am fost intr-o forma prea buna in acea zi.

Pe malul lacului am luat o binemeritata pauza de odihna si de masa, sa ne refacem fortele.

Lacul Vulturilor este strajuit de varful Malaia si se afla la o altitudine de 1420m. La baza varfului, pe malul lacului, este un izvor cu apa potabila, de unde ne-am aprovizionat si noi.

Vantul si soarele au fost cumsecade cu noi si nu ne-au batut cat am stat expusi, langa lac. Dupa jumatate de ora ne-am urnit din loc; nu mai era timp de stat, tinand cont cat mai aveam pana la masina si plus ca nu stiam cum va fi drumul.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (10) Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (11)

Am urcat pe drumul dintre lac si cabana de vanatoare Lacul Vulturilor. Aceasta cabana nu este deschisa turistilor, dar are o camera deschisa mereu pentru a va adaposti in caz de vreme rea si in curtea ei se poate campa. Drumul este marcat cu punct rosu, dar noi nu am urmat acest marcaj. De fapt, pe harta nici nu este marcat drumul pe care am coborat, dar am observat ca si masinile au venit tot pe aici.

Cu bicicleta inspre Lacul Vulturilor - muntii Siriu

La Poarta Vanturilor, marcajul punct rosu se intersecteaza cu marcajul banda rosie ce coboara la Izvorul Negru, aproape de coada lacului Siriu, partea dinspre Brasov. Noi am luat-o pe drumul din stanga, nemarcat. Dupa o coborare vijelioasa am ajuns la o alta intersectie, unde am facut dreapta si am intrat in padure.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (13) Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (14)

Doamne, cat mi-a placut aceasta coborare! Cand pe iarba, cand pe pamant. Si nu numai asta, dar si peisajul este deschis spre muntii Ciucas, iar poiana este destul de mare. Dupa ce am intrat in padure, drumul s-a schimbat intr-unul bolovanos si trepidant, de ne-a zdruncinat si creierii. Pietrele erau parca asezate cu mana si asta m-a facut sa cred ca acest drum a fost realizat de mana omului, fapt confirmat ulterior, cand am citit pe net ca pe aici s-a retras armata romana in primul razboi mondial.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (15)

Slava Domnului ca la intersectia cu drumul spre lacul Morcovoaia s-a terminat cu zdruncineala. De aici am facut stanga si am continuat tot inainte, paralel cu apa Siriului Mare, trecand prin satul Stearpa si ajungand din nou in catunul Gura Milei, de unde, deja stiam traseul, fiind acelasi cu cel parcurs de dimineata.

Cu bicicleta inpre Lacul Vulturilor - muntii Siriu (16)

Acest forestier marcat cu triunghi rosu, apare marcat cu triunghi albastru pe hartile vechi si coboara in Muscelusa. Pentru ca ne-a prins noaptea pe drum, nu am mai nimerit drumul pe care am urcat de la baza barajului si am coborat in Lunca Jaristei pe primul drum pe care l-am vazut. Printre case si pe alocuri, prin noroi, am ajuns jos la soseaua nationala si la pensiunea la care am lasat masina.

A fost o zi plina si obositoare, dar  ne-am intors acasa cu sufletele pline de frumos si plini de energie pentru inca o saptamana de munca.

Pana la urmatoarea aventura, va doresc sa va bucurati de natura, mergeti si explorati si nu trebuie sa mergeti in varf de munte neaparat; aici in Brasov si in imprejurimi, suntem norocosi sa avem o multime de trasee de facut la picior sau pe bicicleta (poate va povestesc despre cateva pe viitor) pentru oricine. Numai sa vreti.

Miscarea este viata!

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Sunt un om fericit caruia i s-a deschis usa catre munte si natura odata cu implinirea varstei de 30 de ani. Se zice ca femeia are criza varstei de 30 de ani. Ei bine, eu am avut-o! Si bine am facut ca am avut-o!

La 30 de ani mi-am facut cadou o bicicleta. De atunci nu mai concep o saptamana fara o evadare in natura,fie prin ture cu bicicleta,de cand se topeste zapada, primavara si pana se asterne din nou.

De 4 ani de cand ma dau cu bita,am facut 3 ture a cate 2 saptamani fiecare, in care mi-am cunoscut tara. Nu mai zic de potentialul turistic fantastic pe care il are Brasovul, pentru un cicloturist si muntoman, asa cum ma consider si eu.

2 comentariiLasa un comentariu

  • Salut,George! Am pornit pe traseu in jur de ora 11.30 si ne-am intors in Lunca Jaristei pe noapte,21.30-22.00,nu mai stiu exact ora. Am fost in luna august. Este un traseu obositor dar foarte frumos. Merita! 🙂

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend