ProAlpin.ro Blog

Prima noapte petrecuta la un refugiu montan (Batrana)

Traseu prima zi:

Moeciu de Sus – Poiana Gutanului – Refugiul Batrana: marcaj trasee_turistice_marcaj_triunghi_rosu

Timp ~ 4 ore cu multe pauze

Surse de apa: Valcelul Gutanului, inainte de intrarea in padurea de la poalele Gutanului

Traseu a doua zi:

Refugiul Batrana – Saua Doamnele – Saua Cerbului: marcaj trasee_turistice_marcaj_banda_rosie

Saua Cerbului – La Cerdac – Cabana Babele: marcaj trasee_turistice_marcaj_banda_galbena

Cabana Babele – Cabana Caraiman – Valea Jepii Mici – Busteni: marcaj trasee_turistice_marcaj_cruce_albastra

Traseu parcurs in 8 ½ ore cu pauza lunga la cabana Babele

Surse de apa: este un izvor in zona La Cerdac si apa Jepilor este foarte buna de baut

banner warmpeace

Moeciu de Sus – Refugiul Batrana

Ma plimb pe munte, cu bicicleta sau la picior, din 2011, dar niciodata in acest timp nu m-am incumetat sa dorm la un refugiu. Ce-i drept ca si drumetiile au fost mai mult iarna, iar cand am stat peste noapte pe munte, ne-am cazat la cabana. Asa ca era timpul sa incercam, sotul meu si cu mine, sa vedem cum e sa dormi pe munte, la refugiu montan.

Am ales refugiul Saua Batrana din muntii Bucegi. De ce tocmai acest refugiu? Pentru ca Adi, sotul meu, tocmai facuse o tura cu bicicleta din Sinaia, pe soseaua Transbucegi, Babele si vroia sa ajunga la Varful Omu dar nu s-a incadrat in timp util sa poata cobori pe lumina si a decis sa faca stanga spre Varful Doamnele si Saua Batrana, de unde a coborat in Poiana Gutanu si Moeciu de Sus. I-a placut mult amplasamentul refugiului si cum eu nu facusem acest traseu plus ca ora tarzie la care am plecat din Brasov, 14.30, nu prea ne permitea sa ajungem pe lumina daca faceam un traseu mai lung.

Astfel, sambata 19.09.2015, am plecat impreuna cu prietenul nostru Andreeas si cainele lui, Davey, spre Moeciu de Sus. Ne-a dus varul lui Andreeas cu masina pana unde se termina asfaltul si incepe forestierul de pe Valea Bangaleasa, altfel sigur ne prindea noaptea pe traseu.

Valea Bangaleasa

Am urmat marcajul triunghi rosu ce porneste, cum ziceam, din Valea Bangaleasa, am traversat apa Bangalesei si am urcat prin padure, un urcus sustinut pana la indicatorul spre Poiana Gutanului. Noroc ca nu a durat mult, cred ca au fost vreo 30 de minute de urcare sau poate mai mult pentru ca noi am facut o mica pauza de masa si de refacerea fortelor. In fond nu ne grabeam nicaieri, refugiul nu pleca de acolo 😉

In Poiana Gutanului nu ne-am odihnit mult mergand pe plat ca am si inceput sa urcam spre culmea Gutanului. Noi am luat-o prin stanga padurii, pe langa o stana abandonata, adica nu am respectat traseul si l-am cam taiat pe de-adreptul. Am iesit langa o stanca impodobita cu un copac de scorus. Uimitor cum natura isi face loc si in cele mai imposibile locuri.

Poteca urca pe langa un paraias, Valcelul Gutanului, care vine dinspre padure, pe care l-am traversat mai sus si am intrat si noi in padure, incadrati de jnepeni si scorusi, muuuulti scorusi cum nu am mai vazut altundeva. Nu am mers mult prin padure ca am si iesit intr-o poiana strajuita de peretele semet al Gutanului si niste soldati de piatra camuflati la baza de o padure de scorus si jnepeni. De aici am mers pe panta inclinata care dupa ce ca iti scotea sufletul incercand sa o cuceresti, avea si grohotis alunecos pe ea, dar spectacolul apusului si al cetii de peste zarile intinse in spatele nostru… uau! Nu stiu cum simt altii dar eu cand vad maretia naturii, pur si simplu simt cum mi se umple sufletul si sta sa explodeze de frumos si da, recunosc, cateodata imi dau si lacrimile 😀

Odata cu apropierea noastra de refugiu si soarele se apropia de cealalta parte a lumii care trebuia sa beneficieze de prezenta lui. Am ajuns pe lumina, suficient timp cat sa-si satisfaca, Adi, pofta de pozat apusul peste vasta intindere ce ne desfata privirile: culoarul Rucar – Bran cu Piatra Craiului in toata-i splendoarea si in stanga ei, muntii Iezer iar in stanga noastra, ca o prelungire a Bucegilor, crestele inierbate ale muntilor Leaota. Bine, pozele de dimineata sunt mai reusite si va puteti da seama mai bine de aceasta descriere.

La refugiu am gasit un grup de 4 drumeti si a mai venit inca unul, dupa ce s-a lasat intunericul, deci am avut spatiu sa ne lafaim fara probleme. Cu cel din urma, Florin, am impartit poteca a doua zi, si chiar am pastrat legatura. Cateva poze din acest articol fiind facute de el, desigur sunt cele mai reusite. 😀

Inauntru in afara de ceva apa scursa de nu stiu unde pe locurile de dormit din dreapta intrarii, am gasit curatenie, desigur asa am lasat si noi la plecare. Somnul la refugiu montan a fost asemanator cu cel de la cort, „patul” la fel de tare, iar sacul de dormit lasa un pic de loc frigului sa ma muste pe ici pe colo. Vantul avea program si se auzea ciudat cum batea prin mototoiul de deasupra cupolei refugiului ce presupun ca era pe post de fereastra. Pentru mine, care nu am pretentii mari, imi e suficient sa fie curat, a fost foarte bine la refugiu, unde mai pui ca a fost si moca, iar diferenta a fost doar de cateva grade fata de un loc de dormit la cabana, unde platesti cel putin 30 de lei pe loc si patul e la fel de tare. Da, intr-adevar cand temperaturile scad sub zero grade nu cred ca m-as incumeta sa dorm la refugiu, la cat de friguroasa sunt, totusi nu sunt asa de curajoasa 😛

De la Batrana la Babele si Jepii Mici

A doua zi dupa ce ne-am bucurat de rasarit si ne-am bucurat vreo 2 ore asa 😀 , am pornit spre cabana Omu. Am trecut printr-o padure de jnepeni si inainte sa urcam spre culmea Doamnele, ne-am oprit sa admiram Valea Gaura si o stanca in forma de rampa pe care am vrut sa urc sa fac o poza dar era intrerupta si cam periculos de sarit. Am renuntat.

De la Batrana la Babele si Jepii Mici16

Linistea nostra de pe traseu s-a cam terminat cand am ajuns la Cerdac. Aici aveai impresia ca esti pe o artera principala a orasului, asa de aglomerat era de turistii care mergeau la cabana Omu. La sugestia lui Andreeas am schimbat traseul si ne-am indreptat spre cabana Babele de unde am coborat la cabana Caraiman si apoi pe valea Jepilor Mici, in Busteni. Fiind duminica si o zi senina si destul de calda, platoul Bucegilor era impanzit de oameni, lucru nu prea imbucurator pentru noi, cei care apreciem linistea naturii. Insa eram prea preocupati sa ne bucuram de munte, soare si libertate ca sa-i bagam in seama prea mult.

La cabana Babele ne-am oprit pentru o pauza mai lunga de masa, hidratare si cafea. Si pentru ca nu au amenajata terasa cu mese si scaune si de altfel era pacat sa nu profitam de soare, ne-am asezat pe jos, in fata intrarii in cabana, atragand ochii turistilor veniti cu masina sau cu telecabina pe munte, neobisnuiti cu astfel de comportament.

Babele 22

Dupa „reprezentatia” de la cabana ne-am continuat traseul, de la telecabina spre valea Jepilor Mici cu o mica oprire de admirat peisajul la cabana Caraiman de unde se vede valea Prahovei si orasul Busteni si valea prin care am coborat si noi, strajuita in dreapta de Brana Mare a Jepilor Mici si in stanga de Braul Portitei Caraimanului. Acest traseu nu este pentru incepatori! Poteca este presarata cu portiuni unde trebuie sa te descateri si sa te sutii de lanturile ajutatoare, cu pasaje expuse prapastiei. Pentru un drumet obisnuit cu asfaltul, ar putea fi cam periculos, dupa cum am si vazut mai jos, in vale cand am dat peste un cuplu, ea plangand, epuizata fiind din cauza efortului depus. Urcasera cu telecabina si mai mult ca sigur nu se informasera despre dificultatea traseului, vazand pe indicator ca au de parcurs doar 3-4 ore pana in Busteni.

Este bine sa va informati inainte de a porni pe carari de munte asupra dificultatii traseului, daca va incadrati in timp sa ajungeti inapoi in civilizatie, pe lumina, cum va fi vremea, cati kilometrii aveti de parcurs sau cel mai simplu sa apelati la cunoscatori, muntomani care cunosc astfel de detalii, sa va ghideze pe traseu.

Concluzia: a fost un weekend linistit, insorit, cum imi place mie cel mai mult, plin de natura si emotii ce inevitabil iti patrund in suflet cand esti pe munte si mai ales ca am avut si o companie placuta, sotul meu, Adi, Andreeas si cutu Davey. Un weekend de pomina, ce mai!

Bucurati-va de natura!

Apus de soare pe traseu de munte

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Sunt un om fericit caruia i s-a deschis usa catre munte si natura odata cu implinirea varstei de 30 de ani. Se zice ca femeia are criza varstei de 30 de ani. Ei bine, eu am avut-o! Si bine am facut ca am avut-o!

La 30 de ani mi-am facut cadou o bicicleta. De atunci nu mai concep o saptamana fara o evadare in natura,fie prin ture cu bicicleta,de cand se topeste zapada, primavara si pana se asterne din nou.

De 4 ani de cand ma dau cu bita,am facut 3 ture a cate 2 saptamani fiecare, in care mi-am cunoscut tara. Nu mai zic de potentialul turistic fantastic pe care il are Brasovul, pentru un cicloturist si muntoman, asa cum ma consider si eu.

1 comentariuLasa un comentariu

  • De ce romanii confunda mereu cabanele de refugiu cu niste cabane care ofera cazare gratuit? Cabanele de refugiu sunt loc de adăpostire în caz de pericol, nici decum un spatiu pe care sa il consideri construit de-a gata special ca sa mergi sa dormi tu acolo bine mersi. Uzura cabanelor de refugiu este inevitabila daca ele sunt folosite in exces, chiar si atunci cand oamenii care dorm acolo sunt educati. Ma rog, un fel de a spune „educati” … Si daca cineva are totusi nevoie cu adevarat de refugiu si cand ajunge la el este ocupat de oameni tolaniti acolo nedorind sa lase loc persoanei care are nevoie cu adevarat!? Stiu un caz asemanator in Fagaras si probabil nu e singular.
    Nu inteleg de ce ProAlpin incurajeaza asa ceva. Pur si simplu asociez acest lucru cu inconstienta, stiu ca nu sunteti rau intentionati.
    Eu cred ca jandarmii montani ar trebui sa fie mai activi si sa pedepseasca dur oamenii care „se cazeaza” in refugii. Nu am dormit niciodata intr-un refugiu si foarte rar am intrat in ele si mi-am dus toate turele la bun sfarsit fie ca au fost ture lungi cu cortul, ture medii cu dormit la cabana (cazat in adevaratul sens al cuvantului) sau ture de o zi … asta fara a dormi vreodata intr-un refugiu. Daca vreodata as face-o si peste noapte ar aparea un grup cu probleme reale, eu unul as crapa de rusine. Incerc sa evit acest lucru.

    In mare, sa le fie rusine celor carora le este prea greu sa isi care cortul sau sa il monteze si prefera sa se foloseasca de niste bunuri publice facute de altii in cu totul alt scop cu eforturi incomparabil mai mari decat caratul unui cort si poate chiar cu materiale venite de acasa.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend