ProAlpin.ro Blog

La pas prin Apuseni: Biserica Motului, Padis, locul unde simti ca atingi cerul

La pas prin Apuseni: Biserica Motului, Padis, locul unde simti ca atingi cerul

De-ti vine cheful sa-ti iei lumea-n cap, merita sa pui piciorul prin Apuseni. Merita si doar pentru Biserica Motului, un loc splendid, tupilat parca in vegetatia crestei si totodata a ariei protejate cu acelasi nume.

De ce-ti propunem aceasta destinatie?

Pentru ca e accesibila oricui, chiar si copiilor sau oamenilor neantrenati pe ale muntilor carari. Si mai ales pentru ca odata ce-o atingi, dar si pe urcare / coborare, panorame de care nu mai vrei sa te dezlipesti iti rasplatesc eforturile.

De prin Apuseni: Varful Biserica Motului

Foto: www.mapio.net

Este un loc in care te vei simti la un pas de cer, pe unde abia de razbesc vocile curiosilor care se apropie sau se indeparteaza. Pe unde abia ca se deslusesc urmele civilizatiei.

Este un loc ce-ti va cuceri simturile cu aerul sau proaspat, necontaminat, fara fir de praf, gata sa-ti bucure plamanii si sa-ti indestuleze cu oxigen pur fiecare organ, pana la ultima celula a corpului.

Este un loc ce se ridica falnic, la sute de metri peste platoul Padis. Mai exact, la vreo 200 de metri, atat cat e diferenta de nivel intre baza urcusului si piscul de la 1.466 m.

Este un loc de unde poti scruta zarile si admira crestele montane, pitindu-te in dosul vegetatiei care imbraca nestingherita varful cu acelasi nume.

Accesul catre punctul cel mai frumos al zonei, cu un splendid popas de belvedere ce ofera un extraordinar tur al orizontului, (intelegi doar daca ajungi acolo) are mai multe variante.

Una dintre ele parcurge o portiune foarte abrupta, ce se scurge parca de-a lungul versantului. Extrem de solicitanta pentru un ”neinitiat”, nu e indicata sub nicio forma cand conditia fizica absenteaza sau / si cand lipseste un minim echipament montan.

Pe astfel de rute, fie ele de abia cativa zeci / sute de metri, nimeni nu are ce cauta fara bocanci sau ghete (dupa caz) cu talpa buna, care sa se impotriveasca derapajelor.

Mai precis, daca nu ai incaltamine de munte (segmentul ”accepta” si incaltamintea de trail), fie te multumesti cu a privi de jos si a-ti imagina cum se vede lumea de pe acoperisul platoului, fie urmezi calea cea mai accesibila si mai intens frecventata.

Traseul ”bun” spre Biserica Motului

Am spus traseu? Nu e marcat cu niciun insemn. Nici nu are nevoie. Odata ce identifici ca destinatie finala crucea ce se ridica acolo unde intuiesti ca ar fi taman Biserica Motului, e usor de dibuit din vale, de la baza crestei.

Te ajuta si poteca batatorita ce serpuieste mai intai domoala, strabatand pajistea, apoi tot mai hotarata, printr-un sirag de pietroaie rasarite parca inadins sa te-ncurce.

Dar nu sunt multe si nu te-ncurca, doar te provoaca, dovada ca treci de ele pe-ndelete, poate gafaind. Si oricum, fara groaza ca urmeaza o ceva dramatic, cum ar fi vreo poteca super anevoioasa.

Avansezi printre bolovani si apoi ii lasi in urma ta fara probleme. Doar sa te lase conditia fizica sa apuci cu dreptul panta destul de abrupta de altfel. Numai pe retur o vei percepe cu alti ochi, alte simturi si alt suflu. Adica mult mai usoara.

Inaintarea se face in mare parte pe pajiste. Sunt hectare intregi de iarba, de damburi mai mult sau mai putin domoale, marginite de creste ale masivelor Vladeasa si Biharia si intrerupte de aglomeratii de conifere.

Abia o scurta portiune patrunde printre palcuri de copaci, iar apoi adanc, in padure. Insa cine vrea, inainte sa se napusteasca la racoarea frunzisului, isi poate rasfata privirile si multumi suflarea cu locuri de popas si panorame fascinante.

Popasul pe cararea spre ”acoperisul” Apusenilor

Din punctul cel mai deschis al urcarii, o pereche de ochi dibaci va surprinde pe directie sud cel mai inalt pisc de prin Apuseni. Este Varful Bihorul sau Curcubata mare (1.849 m).

Cateva ”palme” mai la dreapta (spre vest), se intrezaressc ”urmele” (segmente despadurite) a 2 dintre cele 3 partii de la Vartop, ce nu prea par sa aiba ceva in comun cu siluetele inalbite din plin sezon de schi.

Rotindu-te cu privirea spre directia din care ai venit, vei da de alti versanti si de platoul ce ti-a servit drept pista de ”lansare” spre inaltul cerului.

Pentru privelistea ce umple cu-ndestulare zarile, merita sa-ti intrerupi ascensiunea care oricum nu dureaza mai mult de 1 ora cu tot cu opriri. Prind numai bine sa-ti tragi suflarea si sa imortalizezi natura incremenita.

Daca ai in dotare un izopren si un rucsac de drumetii de cel mult 20 de litri cu cateva provizii, are sens sa poposesti vreo 5 – 10 minute. Atat cat sa-ti odihnesti picioarele din greu incercate si sa-ti stamperi setea cu o gura de apa racoritoare.

E o miscare inteleapta indeosebi cand te apuci s-o tai prin Apuseni in miez de vara, pe canicula, cu soarele strajuind cerul si umplandu-l cu arsita sa.

”Deznodamantul”: Varful Biserica Motului

Ascensiunea versantului continua, serpuind, printre cateva manunchiuri de rasinoase (molid). Dar nu pentru multa vreme. Pentru ca dupa cateva luminisuri ce se intrepatrund cu arborii cei falnici, urmeaza o binemeritata portiune de umbra si racoare.

Poteca, presarata ici si colo cu segmente de pamant batatorit, radacini de copaci si pietre golase, se ingusteaza pe alocuri. Dar nu peste masura.

Nu e peste masura nici ca dificultate, desi se poate intampla sa fie intrerupta de cate-un copcac doborat de furia naturii sau doar de batranete. Ce conteaza este sa nu lasi micile obstacole sa te dezarmeze.

Itinerariul se poate parcurge pana si de trecatori cu pleata alba, fiind unul dintre cele mai usor accesibile de prin Apuseni.

In scurt timp, mai scurt decat te-ai astepta, poteca atinge capatul. Capatul cu-adevaratelea, ”sprijinit” de structura denumita Biserica Motului.

Nu e altceva decat un foisor, cu barne si bancute, in care ”zac” cateva icoane ce contureaza ceva mai bine ideea precisa de biserica. Totul, cam subred ce-i drept. Dar inca se tine pe picioare, in ciuda intemperiilor ce-au trecut peste.

Foto: Facebook (Andrei Indries)

Conteaza mai putin cat de bine arata structura si mai mult ce poti ochi dincolo de ea.

Printre ramuri de molid, vezi gruparea de cabane din Padis, cu platoul si drumul de acces pana in buza asa-zisului traseu spre bisericuta.

prin apuseini - vedere de la biserica motului

Ridicand doar putin genele peste sesul Padisului, vei da de toate culmile Vladesei.

La vest, se contureaza Vf. Piatra Boghii (1.436 m), apoi spre est Vf. Varasoaia (1.441 m) si inca si mai la est Magura Vanata.

In spatele Varasoaiei, in fundal, apare ”zidul” Carligate, cu piscul Carligate ce se inalta la 1.694 de m deasupra marii.

Si pentru ca imaginea spune totul… orice alta descriere e de prisos.

prin apuseni - vedere piatra boghii, varasoaia, magura vanata, carligate

Hai si tu prin Apuseni!

Trebuie sa ajungi aici. Altfel nicio imagine nu-ti va declansa vreo tresarire de bucurie sau emotie. Ca nu simti gustul fara sa atingi cu talpile poteca, sa escaladezi pietroaiele si sa te afunzi prin iarba incredibil de verde.

Ca sa ai parte de intregul ”pachet” si de toate splendorile, e musai ca drumul tau sa se indrepte intr-un fel sau altul spre platoul sau sesul Padis, celebru pentru minunatiile sale. Sub acest nume vei regasi zona carstica, parte a Parcului Natural Apuseni.

Nici nu-ti mai amintim despre restul splendorilor ce fac din partea centrala a Muntilor Apuseni o arie protejata, cu numeroase forme de relief si frumuseti naturale ce taie respiratia.

Prin zona aflata in inima siragului de munti ce strajuiesc necliniti poarta de vest a tarii, ajung anual (unii chiar poposesc) sute, poate mii de suflete.

Sunt turisti, montaniarzi si curiosi.

Sunt copii nazdravani, cu parinti care le deschid apetitul spre drumetii si popasuri la cort. Sunt cupluri ”aterizate” din pura intamplare (doar pentru ca tranzitau zona) sau oameni care-n viata lor nu au pus piciorul dincolo de asfalt.

Cu totii cauta peisaje fantastice si destinatii in care daca nu ai ajuns macar o data-n viata, inseamna ca ai trait degeaba. Pur si simplu.

Cu deosebirea ca unii poate le apreciaza mai mult decat altii.

Cu deosebirea ca poate unii revin, in timp ce pentru altii a fost doar o ”vanatoare” de panorame si un prilej sa prinda din cateva selfie-uri natura bruta, inca prea putin transformata, prea salbatica totusi in contrast cu civilizatia ce se asterne neperturbata la cateva zeci de kilometri mai incolo…

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend