ProAlpin.ro Blog

Simon – O bucatica de Rai

Dintre satele de munte pitoresti din zona Brasovului, satul Simon este mai putin cunoscut, poate si din cauza faptului ca se afla intre Bran si Moeciu de Jos, fiind umbrit de popularitatea acestora.

Desigur nici eu nu i-am acordat prea mare importanta, desi am trecut de cateva ori prin Simon, cu bicicleta, pana cand am vazut o poza pe pagina de facebook a unui prieten, ce m-a mirat si m-a facut curioasa sa merg sa vad si eu cu ochii mei.

In aceasta drumetie am plecat impreuna cu parintii mei – mama mea, in special, de abia asteapta sa fiu libera de la munca, sa o plimb prin astfel de locuri

banner warmpeace

Am plecat cu autobuzul Codreanu din autogara Bartolomeu, cursa de Moeciu de Jos, la ora 9:00. Puteti consulta aici programul de circulare al autobuzelor.

Autobuzul ne-a lasat la intrarea in Simon de unde am mers, nu mult, pe drumul asfaltat, pana am ajuns in dreptul pensiunii Bradutul de la Munte. De aici am intrat pe drum de pamant, am traversat apa Simonului si o potecuta ascunsa in desisul verde ne-a urcat, intr-o serpentina, pe coama dealului. De-alungul potecii si mai sus pe deal, am gasit o gramada de fragute, cum nu mai vazusem niciodata. Mmmm…un mic dejun aromat!

Simon

Fanete multicolore ne-au intampinat odata ajunsi pe deal, iar Bucegiul invaluit in nori gri suparati, se vedea in zare. De la cules fragute, mama si tata, au trecut la cules de sunatoare, care abunda printre margarete, iarba inalta, flori de susai, garoafe de camp si multe alte flori ale caror nume nu le cunosc.

Pe partea dreapta, in spatele nostru, se contura Piatra Craiului cu creasta-i lunga si zimtata intre Magurile Branului, in dreapta si Muchia Scortii, in stanga, iar in fata ei, o muchie din satul Magura si desigur, valea Simonului care ne-a insotit de-alungul traseului nostru, iar in partea stanga am avut Valea Rece si satul Poarta, iar departe in zare, muntele Postavarul.

Aici este usor sa uiti de toate problemele cotidiene, de zgomotul orasului, aici parca timpul sta in loc. Atmosfera este atat de linistitoare, pasnica, stand intinsa pe iarba, doar mustele te mai pot deranja

Drumul nostru, ca orice drum necunoscut, ne-a surprins, intrand printr-o gospodarie pazita cu mult patos de doi caini, unul legat si altul liber care s-a repezit un pic la noi, dar l-a pus mama pe fuga, facandu-se ca arunca cu ceva dupa el. Uneori, asa scapi de cainii cu gura mare ))) Ne-am croit drum prin valea din stanga drumului, sa ocolim gospodaria, am sarit gardul si am continuat prin iarba inalta si panta care ne-a dat un pic de furca dar imediat am ajuns la o poteca pe care am mers un pic si apoi am inceput sa urcam, trebuia sa ajungem din nou la drum.

Traseul nostru a urmat culmea Balaban, care apare pe harta si ca strada Balaban, si am coborat pe strada Valea Tisei, tot in Simon, de la intersectia de drumuri din padure, in dreapta. Pe drum, se trece si pe langa schitul Bran.

Aceasta este o drumetie lejera, destul de scurta, doar 11 km, fara urcari solicitante sau coborari abrupte, numai buna pentru relaxare in aer curat si liniste.

Dupa zece zile lucratoare, o evadare in linistea fanetelor multicolore de pe culmea Balaban, a fost ca o adiere racoroasa intr-o zi torida de vara.

Simon (2)

De intors, tot cu autobuzul de Codreanu, ne-am intors, cel de 18.35, pe care l-am luat din acelasi loc de unde ne-a lasat si cel de dimineata, evident pe sensul spre Brasov 😉

Drumetie frumoasa sa aveti si carari pline de soare si voie buna!

banner_bergans_animat_vara

      

Despre autor Vezi toate articolele Site autor

Sunt un om fericit caruia i s-a deschis usa catre munte si natura odata cu implinirea varstei de 30 de ani. Se zice ca femeia are criza varstei de 30 de ani. Ei bine, eu am avut-o! Si bine am facut ca am avut-o!

La 30 de ani mi-am facut cadou o bicicleta. De atunci nu mai concep o saptamana fara o evadare in natura,fie prin ture cu bicicleta,de cand se topeste zapada, primavara si pana se asterne din nou.

De 4 ani de cand ma dau cu bita,am facut 3 ture a cate 2 saptamani fiecare, in care mi-am cunoscut tara. Nu mai zic de potentialul turistic fantastic pe care il are Brasovul, pentru un cicloturist si muntoman, asa cum ma consider si eu.

3 comentariiLasa un comentariu

  • Ai mare dreptate. De 8 ani merg la Simon cel putin de doua ori pe an. Cunosc destule poteci. Chiar daca am mai calcat pe ele, acum, calcand din nou, de fiecare data este alceva, o noutate. Nu stiu de unde vine, dar este. Acolo sus, pe culmile dealurilor, nu sunt decat eu si EL. Si-i multumesc de fiecare data pentru asta. Intradevar linistea pe care o capeti in jurul tau, nu are egal. In drumurile mele mi-am facut multi prieteni: caini si copaci. Primilor le duc hrana data urmatoare, si constat cu stupoare ca, desi nu ne-am vazut de un an, se bucura. El ca el, dar eu nu mai vorbesc. Iar copacii mii fac frati. Si nu exista o placere mai mare decat sa-ti rezemi fruntea sau tampla de tulpina lor si sa zici: bine te-am gasit frate! Sigur te aude! In linii mari, asta este Simonul pentru mine. A fost, este si va fi. Data viitoare o sa-ti povestesc de o casa superba, asezata cel mai sus in Bran, si de proprietarul acesteia, nea Codreanu. Un om deosebit, cum rar intalnesti. Nu are nici-o legatura cu autobuzele Codreanu. Toate cele bune pentru tine si cei din jurul tau.

    • Buna, Nelu!
      Ma bucura mult comentariul tau si astept sa-mi povestesti despre casa lui nea Codreanu.
      Multumesc pentru urari. Sa ai parte de poteci senine! 🙂

  • La trei ani de zile de la postarea acestui jurnal am avut ocazia sa fac si eu acest traseu. Mi-au fost de folos informatiile cu privire la existenta cainelui agresiv lasat liber, astfel ca ne-am echipat cu bete de trekking sau bete din natura pentru a putea intimida o posibila tentativa de atac din partea cainelui.
    Intre timp situatia s-a schimbat putin, si nu tocmai in bine. Acum sunt 2 caini legati si 3 liberi. Doi dintre ei pareau mai tineri (la anul nu vor mai fi) si nu tocmai agresivi, adica au venit sa ne intampine, ne-au latrat insa au fost oarecum ok. Cel mai batran e foarte agresiv, hotarat sa te atace, doar batul a pastrat distanta intre noi.

    Doresc sa recomand o varianta mai practica de a ocoli zona, mergeti in dreapta cat mai mult si veti vedea in vale la limita gardului acestei proprietati un copac cu marcajul turistic Cruce albastra. Coborati catre acest marcaj si veti ajunge intr-o poteca care urca pe langa gardul proprietatii si va scoate din nou in culme dar dincolo de cainii respectivi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alatura-te celor peste 2900 abonati

Esti primul care afla cele mai tari oferte si mereu la curent cu noutatile.

Ne bucuram ca ai apreciat articolul!

Send this to a friend